Matei Vişniec ne vorbeşte despre ziua Sfântului Valentin din perspectivă istorică, precum şi a unor practici insolite:

La început, această sărbătoare a iubirii romantice a fost una a fertilităţii. În Grecia antică, perioada dintre 15 ianuarie şi 15 februarie era una sacră, întrucât le evoca vechilor greci căsătoria lui Zeus cu Hera. La romani, data de 14 februarie era închinată lui Lupercus, zeul fertilităţii.

Matei Vişniec, despre ziua Sfântului Valentin din perspectivă istorică, dar şi a unor practici insolite

Mai târziu, lumea creştină a avut trei martiri cu numele de Valentin, iar Papa Gelasie a decis în anul 498, prin decret, să-i omagieze pe toţi pe 14 februarie. Până în secolul al XIV-lea, nu a existat însă nici o menţiune legată de o aşa-zisă sărbătoare a îndrăgostiţilor. Existau însă practici legate mai degrabă de epoca precreştină, iar ziua de 14 februarie era considerată una a celibatarilor. În multe sate din spaţiul occidental, fetele nemăritate se ascundeau de Sfântul Valentin, iar băieţii în căutare de soţii porneau în căutarea lor, ceea ce prilejuia un fel de vast joc de-a v-aţi ascunselea...

Prima menţiune cu conotaţie amoroasă de Sfântul Valentin a apărut în secolul al XIV-lea în Anglia, această zi fiind desemnată ca fiind cea în care păsările îşi formau cuplurile... Diverse legende au consolidat credinţa că ziua de 14 februarie este legată de un gest simbolic cu caracter amoros: Sfântul Valentin, se spunea, i-ar fi transmis, în ajunul execuţiei sale, un mesaj fiicei gardianului său... De unde şi substantivul propriu apărut în mai multe limbi, un „valentin” este un mesaj.

Astăzi Sfântul Valentin este o sărbătoare planetară, a „prins” pe toate continentele, este aşteptată cu fervoare în ţări precum China şi Japonia, India sau Pakistan, Statele Unite sau Brazilia. Tinerii din ţările arabe şi musulmane s-au lăsat şi ei prinşi în joc, spre furia islamiştilor integrişti. Iar delirul comercial se dezvoltă cum era şi de aşteptat în jurul acestei sărbători, la fel ca de Crăciun sau de Halloween.

Ce nu face deci societatea de consum sau ce nu fac mediile de informare pentru a le da sfaturi bune de Sfântul Valentin cuplurilor sau îndrăgostiţilor sau altor diverse persoane de sex masculin sau feminin în căutare de elixir amoros?... În Franţa, publicaţia À nous, Paris, distribuită gratuit în metrou, le indică de exemplu îndrăgostiţilor mai multe locuri încărcate de simboluri erotice unde să se poată săruta.

Sigur, Parisul este un oraş romatic prin excelenţă, iar îndrăgostiţii au nenumărate decoruri adaptate unui sărut. Totuşi, Le pont des arts - Podul artelor este un loc cu totul şi cu totul aparte, pentru că a devenit în ultimii ani podul îndrăgostiţilor. Mii şi mii de cupluri, majoritatea străine, care vin la Paris pentru un sejur având şi conotaţie amoroasă, se duc pe acest pod pentru a plasa pe grilajele sale un lacăt. Un lacăt al iubirii, pe care cei doi scriu de altfel şi câte un text, un nume, sau desenează o inimă, iar apoi aruncă cheia în Sena.

Acest obicei este vizibil şi în alte oraşe europene, la Veneţia, la Bruxelles sau la Sankt Petersburg. Cum această practică este destul de recentă, ea apare şi ca fiind una destul de misterioasă. Turiştii italieni pretind totuşi că acest fenomen s-a născut în Italia. La originea acestui gest ritualic s-ar afla un scriitor, Federico Moccia, autorul romanului sentimental Dorinţa de tine. În această carte, un cuplu de îndrăgostiţi s-ar fi dus, la Roma, pe unul din podurile de peste râul Tibru, ar fi prins un lacăt de un lampadar, s-ar fi sărutat apoi şi ar fi aruncat cheia în Tibru. Şi iată că astăzi tot mai multe oraşe „romantice” din Europa încep să fie invadate de lacăte, iar la Paris, din cauza marelui număr de lacăte de pe Podul Artelor, unii edili se neliniştesc şi spun de fapt că monumentul ar fi în pericol...

Şi mai subtil poate fi un sărut de Sfântul Valentin la Paris în Piaţa Dauphine - Place Dauphine. De ce? Pentru că, potrivit poeţilor suprarealişti, şi mai ales potrivit patronului lor, André Bréton, această piaţă ar fi „sexul Parisului”. Piaţa se află în chiar inima Parisului, pe insula Cetăţii (Île de la Cité) şi are o formă triunghiulară. Din acest motiv probabil, André Breton a văzut în forma acestui pieţe un pubis feminin. El descrie în detaliu acest „sex al Parisului” în romanul său Cheia câmpurilor, şi vede în cele două braţe ale Senei care se deschid pornind de la Insula Cetăţii două coapse feminine.

Pentru amatorii de săruturi în locuri insolite la Paris iată încă unul: în faţa sculpturii lui Rodin, intitulată Sărutul, de la Muzeul Rodin, unde există şi o superbă grădină. Tot de Sfântul Valentin li se mai sugerează îndrăgostiţilor să viziteze Muzeul Vieţii Romantice de la Paris.

Să mai adăugăm la acest capitol că editurile nu uită nici ele de această dată, 14 februarie, şi propun tot felul de cărţi susceptibile să devină cadouri interesante de Sfântul Valentin. O astfel de apariţie editorială este o antologie de scrisori de dragoste acoperind perioada 1910 - 2010. Autoarea ei, Anne-Claire Rebreyend, care şi-a ales ca domeniu de cercetare evoluţia practicilor amoroase, ne propune practic radiografia erotică a unui secol. Ce diferenţă între scrisorile galante de la începutul secolului al XX-lea şi SMS-urile din timpurile noastre... În studiile sale, autoarea mai arată că, astăzi, multe cupluri caută întâi plăcerea atunci când se formează, dragostea fiind amânată pentru o perioadă ulterioară.