Să nu exagerăm însă. Veştile bune există, dar şi temerile rezistă. Iar ele sunt legate de situaţia delicată a economiei greceşti, dar şi de efectele măsurilor de austeritate cerute de Germania. Infuziile de lichiditate ale Băncii Centrale Europene şi regulile fiscale mai stricte au îmbunătăţit situaţia zonei euro, dar creşterea economică încă lipseşte.

De altfel, BCE s-a bucurat de aprecieri la Davos graţie acţiunilor decise făcute pentru temperarea crizei. Sub conducerea lui Mario Draghi, care a preluat postul de preşedinte în noiembrie 2011, BCE a “vascularizat” sistemul financiar cu 500 miliarde euro, la dobânzi reduse, pentru a ajuta băncile să cumpere în continuare obligaţiuni de stat.

Dar efectele crizei din zona euro se repercutează şi asupra estului Europei. Înăsprirea cerinţelor de capital pentru băncile europene afectează creditarea în statele din Europa de Est într-un moment în care aceste economii au mare nevoie de finanţare bancară.

Germania şi Franţa, promotorii măsurilor anticriză, se concentrează puternic asupra soluţiilor pe termen lung, în detrimentul celor pe termen scurt. Astfel, a fost promovat un pact fiscal care va limita îndatorarea în zona euro. Acest obiectiv este pus înaintea unor măsuri urgente, precum recunoaşterea a cât pot să plătească statele cu datorii şi deficite mari din Europa şi recapitalizarea băncilor.

Există pe agenda liderilor europeni şi o serie de măsuri de îmbunătăţire a competitivităţii şi de creere de locuri de muncă. Dar cancelarul german Angela Merkel nu a uitat nici la Davos să aducă din nou în discuţie cedarea unor puteri Bruxelles-ului “pentru a transforma Uniunea Europeană într-o Europă care funcţionează”.

Dincolo de dezbaterile optimiste de la Davos, cetăţenii europeni aşteaptă să vadă paşi concreţi în depăşirea crizei.