Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan:

Pentru Olanda, Finlanda şi unii membri ai guvernului german, intrarea în faliment a Greciei nu ar fi o catastrofă pentru Uniunea Europeană sau pentru zona euro. De altfel, Olanda pare să se agaţe de condiţiile pe care Grecia le-ar mai avea încă de îndeplinit...

Mai multe condiţii trebuie într-adevăr îndeplinite pentru ca Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional să fie de acord cu deblocarea acestor bani. Una dintre ele vizează reformele interne, bani de economisit în sumă de peste 3 miliarde de euro în 2012, din care 325 de milioane nu ieşeau la socoteală. Celelalte două reprezintă acordurile cu creditorii publici şi cei privaţi ai Greciei.

Mihaela Gherghişan: Reuniunea ultimei şanse pentru Grecia are loc acum, la Bruxelles

A fost găsită, se pare, modalitatea ca Atena să economisească şi cele 325 de milioane de euro anul acesta. Astfel, Parlamentul grec trebuie să adopte o lege rectificativă a finanţelor, iar cele 325 de milioane care rămâneau de acoperit din suma mare de economisit de 3,3 miliarde, vor veni din următoarele surse: 100 de milioane vin de la bugetul Apărării, 90 de milioane - de la reduceri salariale din sectorul public - şi 135 de milioane de la ministerele Sănătăţii, Muncii şi de la Interne. Acesta este acordul în Grecia şi el este acceptat de zona euro în detaliile sale preliminare, până la proba contrară. Aici Olanda a emis deja unele rezerve care ţin de capacitatea Greciei de a respecta aceste promisiuni... Iată deci că reuniunea Eurogrupului s-a deschis la Bruxelles pe un fond tensionat.

Acordul cu creditorii publici ai Greciei, pe de altă parte, ar fi trebui adoptate în mod formal luni seară. Acordul cu FMI, UE şi BCE este clar de trei săptămâni, iar cel cu băncile private este doar creionat. Băncile, aşadar, s-ar angaja să şteargă 100 de miliarde din datoria Greciei prin schimbarea vechilor obligaţiuni cu unele noi, care ar ajunge la termen în 30 de ani, cu o dobândă progresivă de circa 4%. Este o cifră sub care băncile nu pot scădea, se zice. Cele două acorduri ar fi trebuit anunţate împreună luni seară.

Ideea ştergerii unei părţi din datoria Greciei ar reduce-o pe aceasta la doar 250 de miliarde de euro, ceea ce în 2020 ar echivala cu 120% din PIB şi nu cu 160%, cât reprezintă acum datoria Greciei, ceva colosal şi de nesuportat.

În fine, unele necunoscute importante planau asupra reuniunii de luni seară, cum ar fi supravegherea Greciei de acum înainte şi durabilitatea datoriei. În primul rând, ce mecanism de supraveghere a implementării reformelor în Grecia şi a folosirii corecte a banilor primiţi ar trebui imaginat? Un sistem de troika internaţională ca până acum sau o supraveghere permanentă cum cere Olanda – asta rămâne de văzut…

Apoi, despre ce durata a datoriei Greciei vorbim? În mod ideal, în 2020 datoria ar trebui să se afle la 120% din PIB, ori analiştii spun că nu va ajunge atunci decât la 129%. Oricum, şi cifra de 120% din PIB este enormă, reprezintă dublul pragului admis al datoriei unei ţări din zona euro. Va trebui atunci sa fie extins termenul din 2020 în 2025? Este fezabil? Care sunt consecinţele pentru creditorii care se expun acum pe pieţele financiare pentru a ajuta Grecia? Iată deci a doua mare dezbatere de luni seară.

În fine, se privilegiază tot mai tare ideea creerii unui cont blocat pe care să ajungă doar banii de la UE şi care să servească doar plăţii datoriei şi nu vreunui alt scop. Aici ar fi preferată mai ales plata cu prioritate a dobânzii împrumutului care, dacă este lăsată deoparte, se măreşte şi devine ea în sine o povară pentru Grecia. Ideea unui cont blocat pe care sa fie puse veniturile ţării, idee germană, a fost uitată între timp, fiindcă ea ar fi însemnat un amestec fără precedent în afacerile fiscale ale unei ţări.